Strada Mea

Posted: August 3, 2011 in Dau în sincron
Etichete:

Viaţa pe strada mea e cel puţin interesantă.

Aici totul e funky, bluesy, posh, kinky şi orice altele din categoria asta. Oamenii vorbesc toţi aceeaşi limbă, şi totuşi fiecare are slangul său, care mai de care mai personalizat. Casele sunt colorate, unele stau chiar într-o rână sau cu capul în jos, şi chiar şi aşa se pare că au parte de foarte mulţi admiratori.

Pe strada mea lumea lucrează şi se odihneşte pe dos faţă de restul lumii. Vecinii mei de pe stradă au apucături ciudate, sunt trişti acum şi veseli peste 5 minute, apar şi dispar pe nesimţite, trăiesc din nimic ca şi cum ar fi totul..şi asta pare să fie totuşi farmecul lor, pentru că vecinii mei trebuie să spun că sunt nişte oameni foarte populari.

Unii din cei de pe strada mea şi-au făcut căsuţa lor, mai mică sau mai mare, mai frumoasă sau mai modestă, iar alţii au ales să stea în chirie. Deşi proprietarii pe de o parte le oferă case superbe cu tot felul de facilităţi, dar pe de alta, le şi dictează ce, cât, cum, când, unde să vorbească, lucreze, mănânce, se îmbrace etc. Fiecare după cum a considerat.

Să trăieşti pe strada mea este o reală provocare. Pe strada mea nu prea există locuri de muncă, şi cele care există nu sunt cele mai satisfăcătoare (dar precum am mai spus, strada mea e cu capul în jos, aşa că nimeni nu le prea duce lipsa). Aici joburile vin şi pleacă, şi tu te duci în fiecare zi în alt loc la serviciu – de multe ori departe de casă, iar salariul e de fiecare dată diferit. Vecinii mei sunt însă împăcaţi şi mulţumiţi.

Pe strada mea emoţia este cuvântul de ordine. Oamenii trăiesc din, se ghidează după, vorbesc despre emoţie, de fiecare dată atunci când se poate. Sigur, asta nu înseamnă că nu se folosesc deloc de raţiune. Ba unii sunt chiar foarte abili în a îmbina lucrurile. Însă la final, ce rămâne sunt tot nişte romantici eterni.

Pe aceşti romantici lumea îi iubeşte. Îi iubeşte pentru că ei vorbesc despre ceea ce restul lumii este deja prea ocupată să mai vorbească. Pentru că atunci când restul lumii inspiră haos cei de pe strada mea inspiră linişte, iar atunci când lumea pare complicată vecinii mei aduc simplitatea, iar atunci când lucruile par triste, vecinii mei te fac să zâmbeşti. Şi toate acestea le fac într-un grai absolut fermecător. Cred că de asta îi iubeşte lumea.

Mie îmi place strada mea. Nu cred că e o altă stradă pe lume unde să îmi mai fie atât de plăcut să trăiesc.

Anunțuri
Comentarii
  1. Codru Vrabie spune:

    măi, Radu, mi s-a părut mie că eşti într-o dungă 😉 bine c-ai reuşit să te desprinzi, să nu fii de tot cu capu’-n jos 🙂 promit să-ţi vizitez strada, într-o bună zi, să-i ascult graiul, să-i trăiesc emoţia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s