Alegeri

Posted: Octombrie 12, 2011 in Dau în sincron
Etichete:,

(Disclaimer: Unii ar zice pentru că sunt o balanţă, eu zic pentru că în capul meu e câteodată o mare varză – de data aceasta tind să bat câmpii. Codru ar zice-o mai simplu „RO, lung, emo, introvertit, potenţial plictisitor. Ăsta un fel de „beware”.)

Era într-o seară, eram la un pahar de vorbă alături de un Pinot Gris de Jidvei – asta e ultima apariţie din ciclul vinurilor cu Grigorescu pe etichetă, minunată colecţie, anyway – şi am ajuns cu poveştile şi la unele alegeri pe care le-am făcut la viaţa mea, pentru că pileala, nu-i aşa, se instala tiptil, dar mai absolut decât vodca.

Şi adevărul e că am făcut câteva alegeri mai importante, cum sunt convins că am făcut toţi, se ştie. Una dintre aceste alegeri a fost, pe la 14 ani, să dau la cel mai neinteresant liceu dintre toate variantele pe care le luasem în considerare. Următorii patru ani am regretat în mod constant această alegere, nu mai intru în detalii inutile, cert e că nu mi-a plăcut neam. Am ales să dau acolo strict pentru că părinţii mei considerau ca e cea mai bună variantă, şi am ales să rămân acolo în continuare dintr-o oarecare comoditate şi dintr-o oarecare laşitate.

Această alegere cred că şi-a pus o amprentă dubioasă asupra mea. Pentru că majoritatea alegerilor importante care i-au urmat au avut o pronunţată notă anti-restul. Mai concret, oricând exista o posibilitate să fac o alegere în ciuda altora – mă mulam cu abilitate pe posibilitatea asta. Au urmat: păstrarea părului lung, alegerea stilului de viaţă muzicănţesc-golănesc, unele vicii nesănătoase, facultatea 1 şi renunţarea la ea, facultatea 2 şi renunţarea la ea, facultatea 3 pe care mi-a recomandat-o negativ toată familia şi finalizarea ei în mare scârbă în asincron cu colegii, dorinţa familiei şi potenţialul meu, mutarea la Bucureşti şi astea nu-s încă toate.

Desigur, ceea ce nu observam eu era că multe dintre acestea le-am făcut inclusiv în ciuda mea. De-a lungul timpului, cred că latura „în ciuda altora” s-a mai estompat, în principiu datorită obişnuirii acelor „altora” cu obiceiul meu dubios, dar din păcate am impresia că latura „in ciuda mea” a continuat să existe, ba chiar a evoluat pe nesimţite şi cu nesimţire. Adică treaba e simplă – am ales ţinând cont de tot felul de chestii în afară de ceea ce era cu adevărat important. Şi cum alegerile sunt şi ele o activitate pe care o facem cu creierul, şi cum creierul are şi el nevoie de exersare continuă, eu m-am cam lăsat pe tânjeală; ba chiar aş zice că am exersat, m-am obişnuit şi am perseverat într-o prostie.

De curând, viaţa m-a pleznit puţin peste ceafă, cum probabil ne plezneşte pe toţi din când în când, atunci când suntem prea şerifi probabil, şi mi-a dat de înţeles că dacă nişte lucruri funcţionează cu familia, pentru că nu-i aşa, nu prea ţi-i alegi pe ăştia, sau ce ştiu eu, cu profesorii sau alţi conaţionali, totuşi e o mare posibilitate să nu funcţioneze cu alte persoane, şi că te poţi trezi pierzând foarte rapid relaţii generatoare de satisfacţii incomensurabile, construite în timp, constante şi statornice.

Sigur, de data aceasta alegerea n-a mai fost în ciuda cuiva. Poate în ciuda ţării; de fapt nici măcar atât, cred că de fapt în ciuda sistemului; de fapt, nici măcar atât, cred că în ciuda populaţiei ţării; de fapt, să o spunem pe aia bună, nici măcar atât – cred că a fost în ciuda unei părţi din populaţia ţării. Problema era că am reuşit să uit includerea atât de multor alte aspecte în toată decizia. Pentru că am luat-o prost, pentru că am un oarecare obicei de a alege prost, după cu explicam şi mai sus.

Detaliile, după cum spuneam, nu le voi da, cert e că am trecut foarte aproape de a pierde lucruri absolut esenţiale şi atât de importante pentru mine. Norocul meu a stat în chibzuinţă, înţelepciune şi abilitate – evident, nu ale mele. Uitându-mă în urmă, mă gândesc acum că probabil nu sunt chiar Chuck Norris, şi că poate nu e deloc rău faptul că am început să îmi revizuiesc temeinic propriile răspunsuri la întrebări gen „ce”, „cum”, „când”, „cu cine”, „de ce” şi altele similar de existenţiale, referitoare în principiu la priorităţi etc.

Şi încă un lucru m-a învăţat ultimul an, şi anume că, pentru a nu se duce rapid dracului treburile, unele alegeri trebuie neapărat cântărite, întoarse, rotisate, lăsate să se coacă, apoi cântărite din nou şi mai ales luate ţinând cont de toţi cei care ar putea fi afectaţi de ele.

Bineînţeles, se poate şi să nu, şi e alegerea fiecăruia până la urmă. Ce şi cum or fi ales oare The Little GuyMadama de PicaIndecently ExposedDe pe BicicletaCodru Vrabie sau Berlinul de Est ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s