În fond, fiecare cu a mă-sii

Posted: Octombrie 19, 2011 in Dau în sincron
Etichete:,

Eram cu o carte, tocmai o terminasem, despre nişte copii care se iubeau şi se despărţeau şi se înşelau şi iar se iubeau, iar cartea mergea tot aşa până spre final când cei doi foşti copii, actuali babeţi, trăiau separat, minţindu-se elegant cum că sunt fericiţi şi rememorându-şi tinereţile – probabil din lipsă de prezent.

Cartea aceasta mi-a provocat multe emoţii, însă una dintre ele este şi tema lepşei de săptămâna asta, şi anume frustrarea. M-a frustrat într-un mod foarte dubios, am fost frustrat de faptul că nu puteam să întorc câteva pagini şi să le spun „cretinule, nu asta e soluţia” sau „nenorocito, nu înţelegi că aşa fuţi meciul”. Sau că nu am putut atunci pe ultimele pagini să le spun celor doi „na, v-a trebuit vouă să fiţi isteţi, spălaţi-vă pe cap cu isteţimea acum”.

Ceea ce este o aberaţie, evident. Şi totuşi mi se întâmplă şi în alte situaţii, nu doar când citesc cărţi prin trenuri. Ca atunci când prietenul meu îstvan şi-a pierdut permisul din cauza alcoolemiei de 1.1, şi aş fi vrut să îi fi tras două peste ceafă în loc să îl dojenesc zâmbind în celelalte dăţi când s-a suit la fel la volan. Tare aş fi vrut să fi putut întoarce câteva zeci de pagini.

Dar faza de fapt aşa stă. Fiecare îşi ghidează viaţa în felurile lui, dubioase sau inspirate. Până una alta, cred că aş fi vrut ca şi alţii să fi dat câteva pagini în urmă în ceea ce mă priveşte pe mine, poate alegerile pe care le-am făcut nu ar fi fost dubioase într-un număr atât de mare. Cine ştie.

Probabil că mai simţim cu toţii genul acesta de frustrare, atunci când vedem un zid şi pe cineva care se îndreaptă decis cu moalele capului spre el, uneori chiar în ciuda avertizărilor din jur; dar dacă omul asta doreşte şi aşa crede că îşi îmbunătăţeşte existenţa cine suntem noi să ii spunem altfel. Şi în general de fapt, lucrurile stau aşa cum stau şi nu aşa cum dorim noi să stea.

Probabil ar trebui să învăţ să iau căile oamenilor, şi în general lucrurile, aşa cum sunt ele. Ce părere să fi avut şi The Little GuyMadama de PicaIndecently ExposedDe pe BicicletaCodru Vrabie sau Berlinul de Est ?

Anunțuri
Comentarii
  1. Codru Vrabie spune:

    de ce ma simt eu ca babeta mintita elegant din finalul cartii, mai ales ca n’am tinut deloc sa fiu „istet” la faza asta?!? poate fi si asta un motiv de frustrare?!? eh, lucrurile stau asa cum stau…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s